Malpraxisul în România , este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.
În ultima perioadă, numeroşi cititori ne-au semnalat problemele cu care se confruntă în situaţiile în care ei sau membri ai familiei lor au fost victimele unui caz de malpraxis.
Acuzaţia de malpraxis poate fi formulată, după caz, împotriva personalului medical sau a unităţii spitaliceşti. Potrivit specialiştilor avocat net.ro, de malpraxis pot fi acuzaţi şi furnizorii de utilităţi, şi cei de servicii medicale, precum şi producătorii de echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare. De asemenea, pentru acordarea de despăgubiri te poţi îndrepta şi împotriva asigurătorului, dacă personalul medical implicat a încheiat un contract de asigurare pentru malpraxis.
Paşii de urmat :
Pentru a atrage răspunderea celui vinovat, în primul rând, trebuie să stabileşti, potrivit legii, existenţa unui caz de malpraxis şi să dovedeşti prejudiciul suferit, care poate fi moral şi/sau material. Legea îţi oferă două alternative: sesizarea Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis sau sesizarea directă a instanţei. Comisia este obligată ca în termen de trei luni de la sesizare să stabilească dacă există un caz de malpraxis. În acest scop, Comisia desemnează un expert/grup de experţi, care întocmeşte un raport asupra cazului. Decizia Comisiei poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare, de orice persoană implicată (pacient, medic, asigurător etc.).
Procedura în instanţă
Dacă optezi pentru sesizarea directă a instanţei de judecată, trebuie să dovedeşti existenţa malpraxisului. Pentru asta, ai nevoie de un raport de expertiză medico- legală. “Oricât de clară ar părea greşeala din documentele medicale, fără raport de expertiză este aproape imposibilă dovedirea malpraxisului reclamat”.
Pentru stabilirea prejudiciului trebuie să arăţi instanţei că actul de malpraxis ţi-a cauzat daune morale (dureri fizice, suferinţe psihice, restrângerea posibilităţii de a te bucura de viaţă etc.) şi/sau materiale (cum ar fi sumele de bani plătite pentru intervenţia chirurgicală care a eşuat). Dar în timp ce prejudiciul material este simplu de dovedit prin acte, prejudiciul moral va rămâne la latitudinea instanţei.
Soluţia amiabilă
Poţi rezolva un caz de malpraxis şi pe care amiabilă. Concret, potrivit legii, “asigurătorul personalului medical sau al unităţii spitaliceşti poate acorda, în mod amiabil, despăgubiri, atunci când răspunderea asiguratului este evidentă şi când părţile implicate se înţeleg cu privire la toate aspectele”.
Însă tot legea prevede că implicarea asigurătorului nu este obligatorie, pentru că doctorul care a săvârşit actul de malpraxis îşi poate recunoaşte singur greşeala şi împreună cu persoana vătămată poate conveni asupra despăgubirilor şi a modalităţii de plată. “Din nefericire, aceasta este o ipoteză de cele mai multe ori iluzorie”.
